1. Care a fost cel mai greu moment de la filmările lungmetrajului „Filantropica”?

… Să zicem… ultima zi… cînd, la ultimul cadru (“baia de bloc care se transforma-n catedrală…”), cadru care nu prea se lăsa filmat… în timp ce o mînă de oameni ne chinuiam cu tot felul de frînghii și scripeți pentru mișcarea camerei, într-o sală alăturată platoului, o mulțime gălăgioasă și veselă (o parte a echipei și invitați la petrecerea de sfîrșit a filmărilor)… începuseră “paranghelia”… și părea că îi încurcăm cu “bibileala” noastră cinematografică care dura de mai bine de două ore. A fost un moment “psihologic” pe care eu și Nae l-am depășit greu…

2. Ce șanse are un regizor/scenarist debutant cu “școala” făcută pe internet cu o idee bună de scenariu și un canon 700d să facă un film în România anului 2015?

Are toate șansele să îl facă… întrebarea e, ce face cu el după aceea… (dacă e un hobby… e ok… dacă se vrea “profesionist”… o să afle singur care-s problemele…)

3. Ca operator ați lucrat la peste cincizeci de filme, unele dintre ele aparținînd regizorilor „noului val”. Ați simțit vreo diferență de abordare a modului de lucru între „garda veche” și „noul val”?

… există diferențe ce țin de biologic… (energie, rapiditate, prospețime, ambiții, unghiul de privire asupra realității filmate…). Dar intrinsec vorbind, regizorul „marfă” nu ține de vîrstă sau „val”… „noul” val va deveni „garda veche” peste ceva ani… și vor rămîne și atunci „adevărații”… chiar și filmele lor din tinerețe vor fi percepute altfel… unele vor câștiga, altele vor pierde…

4. Cum a fost trecerea de la peliculă la digital? Știu că ați lucrat doar pe peliculă în lung-metraj, pînă la filmul Love Building 2, și mă interesează ce diferențe ați simțit și dacă, pe viitor, aveți de gînd să rămîneți fidel tot peliculei.

Aș rămîne fidel… (în sinea mea am și rămas fidel imaginii fotografice…) dar banii, ușurința și rapiditatea… au făcut să triumfe pentru o indefinită perioadă “democrația digitală” în defavoarea “aristocraticei fotografii”… în plus fotografia păstrează “imaginea” noastră de aproximativ 150 de ani… în sensul ăsta imaginea digitală nu se simte prea bine…