1. Cand s-a nascut ideea acestui film, ati discutat-o si cu Dobrovolschi? Daca da, care a fost reactia lui?

Ideea acestui film a venit de la un articol de-al lui Dobrovolski in revista B24 FUN, pe marginea unui caz real, era vorba de un detinut din penitenciarul Rahova care a luat numele lui Dobrovolski pentru ca il admira. Ideea unui frate geaman mai putin norocos, a unui dublu, condamnat pentru crima, a unor intaniri care schimba  destine, intr-un univers interconectat au stat la geneza filmului. I-am spus ideea lui Mihai Dobrovolski, si el a fost de acord din prima clipa.

2. Am observat un anume pattern in cariera dvs cinematografica, inca de la acest film. Dupa un lungmetraj de fictiune urmeaza unul de animatie. Exista vreo explicatie?

Singura explicatie pentru alternata filmelor de fictiune cu cele de animatie ar fi ca nu imi place sa ma repet stilistic, imi place sa redescopar elemente de limbaj, si ca  aceasta pendulare ma ajuta sa ma distantez de mijloacele fiecarui gen si sa revin fara a permite rutinei sa se instaleze.

3. Foarte palpitant filmul, te tine in priza! Si te si atasezi de personaje, vrei sa vezi ce li se intampla, daca sunt fericite pana la urma. De ce insa ati ales sa nu aratati finalul niciuneia dintre povesti pana la urma? Lipsa unui deznodamant concret te face sa ramai curios la sfarsit.

Fiecare povestire reia sau continua situatii sau personaje: fiecare povestire a doua intalniri, una planificata si una aleatorie, care schimba destinul protagonistlor. Viata are logica ei: daca stam cu un personaj, si privim din perspectiva lui, avem un final partial. Finalul tuturor povestilor se leaga intr-un nod care este interconectat la logica absurda a vietii.

4. Citisem prin presa ca bugetul filmului a fost undeva la 500 000 de euro. Mi se pare destul de mare pentru vremea respectiva. A fost greu sa strangeti toti acesti bani? A durat mult acest proces?

Filmul a fost o coproductie romano-finlandeza. Prima de altfel. Dupa ce studioul Libra a primit finantarea de la CNC, am cautat un coproducator din tarile nordice, si cele doua intalniri avute la Berlinale au avut o rata de succes de 50%: un producator finlandez care a iubit scenariul a intrat in proiect.