1. Sunteți un actor care lucrează mult și în teatru și în film. De ce credeți că actori foarte talentați din teatru nu ajung să joace în film în România?

Pentru că, până la urmă, sunt meserii diferite. Uneori e vorba de un anumit tip de expresivitate, specific teatrului, sau, respectiv, cinematografului. Pe de altă parte, trebuie să luăm în considerare tipul de joc pe care l-a solicitat cinemaul românesc din ultimii ani. Un joc extrem de simplu, de minimalist, debarasat de orice fel de artificiu sau efect. Transpus pe o scenă de teatru, acest tip de joc devine complet neinteresant și de cele mai multe ori nefuncțional. Nu poți să joci Shakespeare mormăind (cel puțin nu pe o scenă mare). În realitate, marii actori știu foarte bine să facă această trecere de la „micul adevăr” cinematografic la „temperatura scenei”. De exemplu Victor Rebengiuc.

2. Credeți că televiziunea ajută pe termen lung cinematografiei românești? Dă publicul mai mult credit actorilor pe care îi vede pe micul ecran? Sau dimpotrivă?

Din punct de vedere al „meseriei”, televiziunea nu te poate ajuta cu nimic. Nu ai ce să înveți, și, din punctul meu de vedere, nu ai ce să pierzi. Din punct de vedere al „box office-ului” răspunsul e mai complicat. Evident că televiziunea îți aduce un tip de notorietate pe care e imposibil să o câștigi în altă parte. Întrebarea este dacă acest tip de notorietate aduce spectatori în sala de cinema. Se pare că răspunsul e NU, cel puțin în acest moment. Însă, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să apară filme populare cu distribuții „îndrăgite”, ai căror membri pot deveni cunoscuți prin intermediul televiziunii.

3. Care a fost cel mai dificil moment de la filmarea lungmetrajului “Ursul”? De ce? Cum a fost colaborarea cu regizorul Dan Chișu?

Momentele dificile au fost, în general, cele „cu ursul”. Nu era atât de ușor să-l convingi să facă ce vroiai, când vroiai. Comportament de star. Chiar și în fața lui Dan Chișu. Noi ceilalți, mai umili, îl ascultam, ne mai dădeam și noi cu părerea, dar până la urmă mergeam pe mâna lui.

Photo made by: Marius Samoila